Ugrás a tartalomhoz Lépj a menübe
 


Iisus-ul din Câmpia Transilvaniei

 

În această lucrare mă adresez vouă, celor ce vă încălziţi zilnic la lumina strălucitoare a Dumnezeului nostru, a tuturor, dar şi vouă celor care rătăciţi fiind căutaţi calea spre ea, dorindu-vă ca asemeni mie Dumnezeu să vă dăruiască minuni ca cea a statuii lui Iisus din poza alăturată, pe care am s-o relatez în rândurile ce urmează.

            M-am născut la 18 iulie 1944 în inima Ardealului, în localitatea pitorească Săbed, situată la 22 km de Târgu Mureş. Am crescut într-o familie de maghiari, demnă şi onestă, primind asftel de la părinţii mei o educaţie sprirituală aleasă. În timpul copilăriei mele asistând la multe fapte foarte bune petrecute în locul meu natal, am simţit că acest pământ foarte fertil şi această apă de izvor de o calitate excelentă ce sălăşuiau acolo ascund o comoară divină. Aceasta cu siguranţă o ştiau şi părinţii mei deoarece la moartea lor m-au rugat să nu înstrăinez sub nici o formă cele 4 ha. de pământ pe care le primisem ca moştenire. Respectând îndemnul părintesc ani lungi m-am rugat şi am lucrat pentru a reuşi să păstrez pământul şi casa în care m-am născut. “Rezistă!” – îmi zicea o voce lăuntrică, vocea îngerilor. “Adevăratul maghiar nu dă înapoi niciodată în faţa greutăţilor”. În sinea mea am îngrijit acest gând, luptându-mă cu situaţii grele care păreau fără ieşire.

Am rămas singură, singurul meu sprijin era Iisus şi bunul Dumnezeu. Şi Dumnezeu nu m-a uitat. Era o zi frumoasă de primăvară, eram în mijlocul naturii şi culegeam viorele şi ciuboţica cucului. O linişte mare domnea pe mica mea fermă şi m-a cuprins un sentiment de dragoste şi pace, fericirea aceea guvernându-mă toată ziua, prevestind miracolul ce a urmat. În acea noapte, când totul era cuprins de lumina extraordinară a lunii pline am avut un vis deosebit:

Domnul nostru Iisus a apărut în toată gloria Lui lângă izvorul curţii mele şi a rostit vorbe de binecuvântare oamenilor care îl ascultau, minunându-se. După aceea, a binecuvântat izvoarele, pământul şi oamenii şi a dispărut într-un val de lumină. După ce lumina a dispărut, în locul acela a rămas o statuie frumoasă. Trezindu-mă în ziua următoare am ştiut ce trebuie să fac. Visul îmi era încă în faţa ochilor, chiar şi trează vedeam statuia în locul visat.

Mult timp m-am gândit la cele întâmplate, nu am povestit nimănui, dar am ştiut sigur un lucru, statuia trebuia să devină realitate. Aceasta era sarcina mea primită de la însuşi Iisus. Am început să lucrez la îndeplinirea acestei sarcini, ceea ce a însemnat o muncă asiduă timp de şase ani. Am întâmpinat şi am înfrânt multe obstacole până l-am întâlnit pe sculptorul care ştia ce trebuie să facă. Acest om este minunatul sculptor secui în vârstă de 33 de ani, Zoltán Gergely.

În al şaptelea an, în vara anului 2008, în locul visat “s-a născut” în toată splendoarea ei statuia Mântuitorului Iisus, care veghează asupra tuturor naţiunilor din Ardeal şi cheamă toţi oamenii binevoitori din toată lumea. Falnică, îmbinând elementele Universului, ne aşteaptă cu braţele deschise spre unirea noastră eternă în iubire.

            Fie ca acest loc să se transforme într-o insulă a dragostei pentru natură, un centru spiritual al unei comunităţi care să fie atât scena păstrării tradiţiilor cât şi  locul taberelor pentru copii, al meditaţiilor comune, cât şi al întâlnirilor ecumenice, devenind astfel locul dezvoltării sufleteşti şi spirituale.

            Pentru aceasta cer ajutorul lui Dumnezeu şi bunăvoinţa dumneavoastră de a vizita cu sufletele deschise acest loc, unde Iisus a decis să-şi imprime o parte din miracolele sale.

 

Izvoarele vii

            Pentru mine 2009 a fost un an important. În anul, care marca aniversarea a 100 de ani de la naşterea mamei mele, Creatorul a făcut încă un cadou minunat Câmpiei Transilvănene. La aproximativ 100 de metri de statuia lui Christos, din dealul argilos s-au născut două izvoare. În momentul în care am visat statuia, în vis mi s-a arătat şi izvorul care va potoli setea oamenilor veniţi pentru o scurtă rugăciune. Astfel, aveam o nouă sarcină: trebuia să găsesc “apa”!

În zori, când natura încă dormea, am ieşit în vârful dealului să meditez. În astfel de momente se simte răsuflarea pământului natal, energia acestuia. “Mângâind” solul cu palma, căutam acel punct, unde se ascundea izvorul. Nu peste mult timp l-am şi găsit. Încă în aceeaşi zi am contactat un specialist, care dispunea de aparatura necesară şi avea o echipă profesionistă, bine pregătită.

În data de 4 august, au forat în locul indicat de mine şi peste puţin timp am văzut apa vie izvorând din adâncuri. Simţeam respiraţia ei, pulsaţia şi vibraţia “naşterii”. Se întâmplase… Stăteam mirată examinând şi gustând apa. Vroiam să aflu ce-mi transmite prin vibraţiile, prin murmurul ei. Din prima clipă am simţit că este o apă cu un gust deosebit, delicat, feminin (Yin). Mă încerca o mare bucurie.

            Ascultând din nou acea voce interioară am pornit mai departe, trebuia să găsesc şi celălat izvor, puternic, masculin (Yang), care este perechea, completarea “Yin”-ului. Trebuia să caut iarăşi raţional, căci acolo, în mintea umană, în gândurile noastre există cheia tuturor secretelor.

            În zorii zilei următoare meditam iar în vârful dealului, rugându-mă să găsesc şi izvorul-pereche. Firicerul de apă găsit cu o zi înainte mă privea sfios, neputiincios, fiindu-i parcă teamă de singurătatea la care-l condamnam în cazul unui eşec. Rugăciunea mi-a fost ascultată şi iarăşi am simţit acea energie în palmă care, de această dată era mult mai puternică. Am ştiut, că aici voi găsi al doilea izvor, cel puternic, masculin (Yang), care va fi o pereche demnă a primului izvor. Era 8 august.

În acest moment, trebuia să mă concentrez cu toată puterea mea asupra specialiştilor ca să-i conving să foreze fiindcă nu departe de primul am găsit şi celălalt izvor. N-au vrut să-mi acorde atenţie, nu m-au crezut dar, când le-am arătat exact locul unde eram convinsă că este apa, s-au apucat de treabă. Cu toţii ne-am bucurat când şi de această dată am văzut apa ţâşnind cu putere mare. Am gustat-o, am examinat-o şi imediat am simţit puterea masculină a apei, “Yang”-ul. După aceea, echipa a montat inele de beton la ambele izvoare, a unit apa acestora şi a dirijat-o la picioarele statuii.

În vara aceea a plouat foarte puţin, era căldură mare în toată ţara. În Câmpia Transilvaniei era o secetă cumplită, izvoarele şi fântânile au secat, sufereau de sete atât turmele de oi, cât şi animalele din pădure sau plantele de pe ogoare. Aceste izvoare tinere, de parcă simţeau cât de important este rolul lor în regiune, îşi răspândeau apa din belşug, potolind setea oamenilor şi ale animalelor.

Cele două izvoare – un amestec de putere şi delicateţe – curg la picioarele Mântuitorului Christos, aşteptând ca fiecare călător cinstit, iubitor al naturii şi al plantelor să le guste apa, reîmprospătându-şi astfel trupul şi sufletul. Puternică, nestăvilită şi învingătoare, sfidând parcă istoria ne aşteaptă asemeni ucenicilor înaintea “Cinei celei de Taină” pregătită, să spălăm picioarele Mântuitorului şi prin aceasta păcatele noastre. Toate acestea le-am împlinit în Postul Sfintei Marii, cu “Yin”-ul şi “Yang”-ul credinţei împlinite – Iisus şi Fecioara Maria.

Cu toţii suntem aşteptaţi de aceste izvoare într-un pelerinaj pe aceste meleaguri Transilvănene atât de simple şi totuşi binecuvântate cu minuni naturale.

 

Mezei Irina,

Cluj-Napoca

 

 

 

 

Hozzászólások

Hozzászólás megtekintése

Hozzászólások megtekintése

Nincs új bejegyzés.